Ne chinuie de cateva zile o pohta de cartofi prajiti cum n-am mai intampinat demult. Desi am incercat pe cat posibil sa evitam a iesi din cuvantul tovarasului Monti, oameni suntem si noi, si vorba aceea, din maimute ne tragem.
Asa ca vom sarbatori trecerea anului international al cartofului (2008 that is, acum am aflat) cu cartofi prajiti 
Si ca sa nu ne abatem prea tare de la litera legii montignace, planul diabolic este sa tragem indicele glicemic pe sfoara: bagam inainte de rafuiala cu cartofii cate un bol mare de varza alba (IG: 15) cu otet (care mai scade si el IG-ul salatei).
Cantitatea de cartofi sacrificata pe cap de spuf va fi max 30% din cantitatea totala de salata. Asa am iesi cumva basma cat de cat curatica, cu un IG mediu de 40-45… ceea ce, hai sa recunoastem, nu e chiar asa de grav atata timp cat dezmatul cu cartofi ramane o abatere exceptionala de la dieta de zi cu zi
Va povestim dupa fiesta ce parere a avut cantarul.
Tags: IG cartof, montignac, scadere IG
Poti spune intai ce parere a avut glicemia (o sa iti dai seama de asta dupa starea de moleseala de dupa un IG mare)…
Cand ma gandesc ca inainte de Monti nici nu imi dadeam seama ca starea aia de moleseala de dupa masa nu e normala si sanatoasa… :b Oricum… legat de cartofii prajiti, cred ca am mare noroc ca am renuntat la ei cu mult inainte de Monti… altfel… Nasol, din moment ce sunt singurii fara o alternativa Monti.
Oho, am trecut pana la Monti prin diverse stadii de “neputinta pe fond glicemic”, dupa mese, dar inca nu am incercat varianta asta de compensare cu salata inainte, sa vedem ce se intampla
Experimentul se inscrie oricum in spiritul bancului de mai devreme
[...] sa ne ierte… dar duminica am comis-o: am sacrificat doi cartofi noi, rosii, rumeni in obrajori iar in avantul de infaptuire a pacatosului ospat am uitat complet de [...]